Revista „Credinţa în acţiune”

            Odată cu lansarea site-ului Biserici „Apele Vii” (Living Waters Romanian Church), în spaţiul rezervat pentru misiuni, activităţi misionare şi informaţii referitoare la acestea, „Misiunea Family to Family”, care funcţionează în cadrul acestei Biserici, vă va pune la dispoziţie articole, interviuri, mărturii, eseuri şi comentarii, din publicaţia misiunii; revista „Credinţa în acţiune”. Această publicaţie creştină independentă, a apărut pe parcursul câtorva ani şi s-a distribuit atât în bisericile române din Statele Unite, cât şi în România, în toate zonele ţării. În acest timp, la redacţia acestei reviste s-au cumulat multe materiale valoroase, dintre care dorim să vi le punem la dispoziţie pe cele pe care credem că vor răspunde cel mai bine multelor nevoi spirituale ale credinciosului de astăzi.

            Vom începe cu editorialul din primul număr al revistei care şi-a început apariţia în luna Noiembrie, 2000.

De ce „Credinţa în acţiune”?

            Aşadar, o nouă publicaţie creştină se iveşte în peisajul presei evanghelice româneşti. Oare este îndreptăţită apariţia acestei noi reviste? Este oportună decizia luată de o misiune creştină, care slujeşte cu dăruire în România, cu privire la această publicaţie? Nu era, poate, mai bine ca resursele financiare, astfel implicate, să fie utilizate pentru acoperirea altor nevoi mai urgente?

            Iată numai câteva dintre întrebările, pe care cineva ar putea să le formuleze, întrebări pe care, cu profundă seriozitate, stând drept înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei noastre, ni le-am pus şi noi cu deplină legitimitate!

            Născută în urmă cu aproape şapte ani, Misiunea Family to Family are, în urma ei, o activitate responsabilă şi continuă. Prin perseverenţă, seriozitate şi nu în ultimul rând prin integritate, astăzi, această misiune creştină este cunoscută la scară naţională. De unde ştim cu certitudine acest lucru? Din noianul solicitărilor care vin spre noi din toate colţurile ţării, cerându-ne ajutorul în cele mai diverse circumstanţe!

            Oriunde am constat că Dumnezeu doreşte să ne implicăm, în limita posibilităţilor de care dispunem, nu am ezitat nici un moment să dăm o mână de ajutor! În felul acesta, treptat, treptat, ne-am pomenit că în prezent lucrăm la nivel naţional. Volumul de muncă este enorm, dar dincolo de acest aspect, este bine să se ştie că nevoile şi oportunităţile lucrării lui Dumnezeu în România sunt de neimaginat!

            Vorbind despre oportunităţi în raport de nevoi, am constatat că, începând din anul 1989 încoace, aceste oportunităţi nu au fost niciodată mai prielnice pentru Evanghelie ca acum. Oamenii din România trăiesc o profundă dezamăgire în plan social, economic, cât şi în sfera politică. Majoritatea nu mai ştiu nici în cine şi nici în ce să creadă. Categoria oamenilor săraci, care trăiesc zi de zi sub influenţa nefastă a stresului neiertător al procurării hranei pentru ziua de mâine, creşte îngrijorător! Oamenilor le lipseşte reperul moral solid, după care să se orienteze. Toată lumea se descurcă cum poate, adică: se minte, se înşeală, se fură, se primeşte sau se dă mită, etc. Păcatul a ajuns să guverneze societatea şi să distrugă familia! Şomerii cad pradă alcoolului, violenţa este în creştere, divorţurile se ţin lanţ lăsând copii nevinovaţi pe drumuri. Această domnie a disperării i-a determinat pe mulţi oameni să se gândească serios la Dumnezeu ca la singura soluţie de scăpare.

            Totuşi, revenind în domeniul politicului, se percepe o oarecare deschidere faţă de creştinii evanghelici. Pe de o parte, politicienii caută să intre în graţiile occidentului declarând o deplină libertate religioasă. Pe de altă parte, mulţi dintre ei au înţeles repede că prosperitatea din vest are la bază aplicarea principiilor creştine evanghelice. Liderii politici din România încep să realizeze faptul că noi, creştinii evanghelici, nu suntem duşmanii ţării, că avem un cuvânt de spus şi că putem să facem ceva concret şi bun pentru România. Iată, pe scurt, care sunt motivele datorită cărora se poate observa această deschidere din partea lor. Având în vedere toate acestea, putem să spunem împreună cu Domnul nostru: ...”holdele sunt gata pentru seceriş” (Ioan 4:35) respectiv „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii.” (Matei 9:37)

            Deşi nevoia este imensă şi oportunităţile există din belşug, totuşi, prea puţini creştini şi prea puţine comunităţi creştine din ţara noastră au viziunea necesară care să le permită implicarea activă şi purtarea în inimă numai a interesului Evangheliei, nu a altor interese, fie ele de grup sau personale. Ultimele două categorii de interese nu sunt compatibile nici cu evanghelizarea României, nici cu ajutorarea semenilor noştri care mor în păcatele lor. Prea multe biserici îşi risipesc energiile în lupte interne sau în “evoluţiile artistice” din timpul serviciilor religioase. Realitatea tristă este că mulţi lideri religioşi, atinşi şi ei la rândul lor de multiplele greutăţi din ţară, au ajuns la stadiul la care să urmărească obţinerea de foloase materiale în scopuri personale, folosindu-se de Evanghelia Domnului Isus Cristos. Cel mai adesea, compromisuri de tot felul au luat locul inimii curate, sincere, precum şi a echidistanţei, aceste ultime trei calităţi fiind necesare şi indispensabile slujitorilor lui Dumnezeu! Multe dintre bisericile de la sate sunt abandonate de slujitorii supraaglomeraţi, care caută cu orice preţ un loc la oraş, evident,  pentru a putea avea un salariu asigurat de o biserică mai numeroasă. Din nefericire, lucrarea curată a Duhului Sfânt este efectiv înlocuită, de multe ori, cu invenţii omeneşti. Instituţionalizarea excesivă a bisericii “ajuta” Evanghelia cu valuri de regulamente, îngrădiri, biruri, protocoale şi aşa mai departe. Desigur, că nu tot tabloul este sumbru. Totuşi, există mulţi responsabili creştini şi multe comunităţi, care fac tot ceea ce pot pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, dar pentru că există şi aceste aspecte negative, menţionate mai sus, ele trebuie să fie văzute, recunoscute şi apoi eliminate! Cu tristeţe se constată că duhul laodicean s-a instalat în multe locuri şi sunt prea mulţi cei care nu mai au putere să vadă şi să îşi recunoască aspectele negative. Fiecare, dintre cei aflaţi într-o astfel de situaţie, nu fac decât să împlinească inconştient tulburătorul adevăr exprimat prin cuvintele Domnului, astfel: “Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb, şi gol...” (Apocalipsa 3:17)